Lumea pare contradictorie, ca și cum ar fi condusă de forțe antagoniste. În timp ce unii se luptă pentru pace, alții se îndreaptă spre conflict. Așa a fost mult timp. În cel de-al Doilea Război Mondial, de exemplu, pe de o parte a fost Hitler, care a coordonat o trupă de germani și a ucis mii de evrei, iar pe de altă parte a fost Irena Sendler, o poloneză, asistentă socială, care a salvat peste 2.000 de evrei.copii evrei atunci când germanii au invadat Varșovia, capitala țării sale. "În fiecare zi mergea la ghetoul unde evreii erau închiși până când mureau de foame, fura unul sau doi copii și îi punea în ambulanța pe care o conducea. Își dresa chiar și câinele să latre când unul dintre ei plângea, pentru a-i lua pe militari pe nepregătite. După ce îi strângea pe copii, îi ducea la mănăstirile din apropiere pentruÎntr-un alt moment istoric, în anii '60, după anii de orori ai războiului din Vietnam, în Statele Unite a apărut mișcarea hippie care cheamă la pace și iubire printr-un gest (ilustrat pe pagina anterioară) care formeazăÎn același timp, fostul Beatle John Lennon a lansat Imagine, care a devenit un fel de imn pacifist, făcând apel la lume să-și imagineze că toți oamenii trăiesc în pace. Astăzi vedem războaie în Orientul Mijlociu, unde oamenii mor practic în fiecare zi. Și, pe de altă parte, există acțiuni precum cea care s-a format în rețeauarețeaua de socializare Facebook numită Turning a New Page for Peace, cu oameni de naționalități diferite, în principal israelieni și palestinieni, care duc un război religios de zeci de ani. "De trei ani, grupul discută despre cea mai bună modalitate de a încheia un acord viabil pentru cele două țări. În iulie anul trecut, ne-am întâlnit personal în Cisiordania, în orașulScopul a fost de a-l umaniza pe cel considerat dușman, de a vedea că are un chip și că și el visează la pace ca și el", explică brazilianca Rafaela Barkay, care face un master în studii iudaice la Universitatea din São Paulo (USP) și care a fost prezentă la această întâlnire. Tot în acest an, la Istanbul, cel mai mare oraș din Turcia, după ceciocniri violente între poliție și ecologiști, artistul Erdem Gunduz a găsit o modalitate mai eficientă de a protesta fără a recurge la violență și a stârnit atenția întregii lumi: "Am stat nemișcat timp de opt ore, iar sute de oameni mi s-au alăturat în același act. Poliția nu știa ce să facă cu noi. În cultura noastră, ne place foarte mult această zicală: "Cuvintele valorează cât argintul și tăcereaÎn Karachi, Pakistan, când pedagogul Nadeem Ghazi a descoperit că cele mai mari rate de consum de droguri și de atentate sinucigașe cu bombă se înregistrau în rândul tinerilor între 13 și 22 de ani, el a creat Organizația de Asistență Socială pentru Educație pentru Pace, care lucrează în mai multe școli. Tinerii își creează comportamentul în funcție de ceea ce văd. Deoarece trăim în conflict cuAșa că proiectul nostru le arată cealaltă față a monedei, că pacea este posibilă", spune Nadeem.

Ce este pacea?

Este firesc, așadar, ca noțiunea de pace să fie asociată doar cu un act non-violent - opusul luptelor dintre popoare pentru dominație economică sau religioasă." Totuși, acest termen nu implică doar absența violenței, ci și respectarea drepturilor omului și a justiției sociale, economice și politice. Dacă ne uităm cu atenție, cauza marilor conflicte are legătură cu tot felul denedreptate, cum ar fi sărăcia, discriminarea și accesul inegal la oportunități", spune Fabio Eon, coordonator adjunct pentru științe umane și sociale în cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).

"În acest sens, demonstrațiile prin care trecem în Brazilia sunt pozitive, pentru că este vorba de oameni uniți, conștienți că trebuie făcute îmbunătățiri, nu doar în transporturi, ci în toate segmentele care afectează demnitatea umană, cum ar fi educația, munca și sănătatea. Dar protestul poate și trebuie să fie întotdeauna o acțiune non-violentă", spune Lia, care este și coordonatoarea Comitetului din Sao Paulo pentru DeceniulMișcarea, promovată de Unesco și programată să se desfășoare între 2001 și 2010, a fost una dintre cele mai importante în sensul respectării drepturilor omului și a dat notorietate termenului de "cultură a păcii".

Semnat de peste 160 de țări, a promovat beneficii pentru mii de oameni în sectoare precum arta, educația, alimentația, cultura și sportul - iar Brazilia, după India, s-a remarcat ca fiind țara care a avut cele mai multe adeziuni din partea instituțiilor guvernamentale și a societății civile. Deceniul s-a încheiat, dar, datorită relevanței temei, programele continuă cu un nou nume: Comitetul pentru o cultură a păcii.cultura păcii înseamnă a educa pentru o conviețuire pașnică. Ea se deosebește de cultura războiului, care are caracteristici precum individualismul, dominația, intoleranța, violența și autoritarismul. Cultura păcii predică parteneriatul, buna conviețuire, prietenia, respectul față de celălalt, iubirea și solidaritatea", spune profesorul american David Adams, unul dintre principalii articulatori ai Decadei. În altePacea trebuie construită, iar acest lucru se întâmplă doar cu acei oameni care au realizat deja că nu trăim, ci coexistăm. Viața este făcută din relații umane. Facem parte dintr-o rețea, suntem cu toții interconectați", explică călugărița Coen, exponentă a comunității zen-budiste din Brazilia. Documentarul inspirat Quem Se Importa? tratează tocmai despreAcesta este cazul Verei Cordeiro, un medic pediatru din Rio de Janeiro, care a creat Associação Saúde Criança Renascer: "Am văzut disperarea familiilor nevoiașe atunci când copiii lor bolnavi erau externați, dar trebuiau să continue tratamentul medical".Proiectul îi ajută timp de doi ani, donându-le medicamente, alimente și haine, de exemplu", spune ea. "De multe ori, acestea sunt soluții simple la probleme grave, cum ar fi abandonul școlar și sărăcia extremă. Atuul acestor antreprenori este să prezinte răspunsuri și nu lamentații", spune Mara Mourão, regizoarea documentarului.

Conectate prin același fir

Francezul Pierre Weil (1924-2008), fondatorul Unipaz, o școală dedicată, după cum îi spune și numele, culturii și educației pașnice, susținea că ideea de separatism este cel mai mare rău al omului: "Când nu ne vedem ca parte a unui întreg, avem impresia că doar celălalt trebuie să aibă grijă de spațiul în care trăim; nu e așa. Nu-ți dai seama, de exemplu, că acțiunea ta interferează cu cea a vecinului tău și că naturaFace parte din viața lui, așa că omul o distruge", explică Nelma da Silva Sá, terapeut social și președinte al Unipaz São Paulo.

Apa pe care o bem provine din râuri, iar dacă nu avem grijă de gunoaiele noastre, acestea vor fi poluate, ceea ce ne va face rău. Pentru Lia Diskin, un punct care împiedică această spirală să funcționeze perfect este lipsa de încredere reciprocă.Acest lucru are legătură cu autoafirmarea, adică trebuie să-i arăt celuilalt cât de mult știu și că am dreptate. Dar este necesar să dezarmăm această structură internă și să realizăm că suntem aici într-o stare de dependență absolută." Îmbinarea sentimentului de comunitate cu detașarea poate exercita o forțăAcest lucru generează suferință pentru că, dacă nu avem, ne dorim ceea ce are celălalt. Dacă ni se ia, ne înfuriem; dacă îl pierdem, devenim triști sau geloși", spune Lucila Camargo, director general adjunct al Comisiei Europene.Wolfgang Dietrich, titularul catedrei UNESCO pentru pace, care va veni în Brazilia în noiembrie pentru seminarul internațional The Contemporary View of Peace and Conflict Studies, la Universitatea Federală din Santa Catarina, consideră că, atunci când scăpăm de aspectele legate de ego, dizolvăm granițele dintre Eu și Noi. "În acel moment, începem să percepem unitatea în tot ceea ceAșa cum spune Marcia de Luca, creatoarea evenimentului Yoga for Peace: "Gândește-te întotdeauna înainte de a acționa: "Ceea ce este bun pentru mine este bun și pentru comunitate?" Dacă răspunsul este da, știi deja de ce parte te afli în această lume aparent contradictorie.

Oameni care au luptat pentru pace

A lupta pentru drepturile popoarelor lor cu inteligență și blândețe a fost arma folosită de trei dintre principalii lideri pacifiști din istorie. Precursor al ideii, indianul Mahatma Gandhi a creat filozofia numită satyagraha (satya = adevăr, agraha = fermitate), care a fost clară: principiul neagresiunii nu presupune să acționezi cu pasivitate față de adversar - în cazul de față, Anglia, o țară din careUrmându-și principiile, Martin Luther King a militat pentru drepturile civile ale americanilor de culoare, organizând greve și îndemnându-i pe aceștia să evite intenționat transportul în comun, întrucât în autobuze erau obligați să renunțe la locurile lor.O cale similară a urmat Nelson Mandela, încarcerat timp de 28 de ani pentru că a coordonat greve și proteste împotriva politicilor segregaționiste. La ieșirea din închisoare, el a devenit primul președinte de culoare al Africii, în 1994. Gandhi a obținut independența Indiei în 1947, iar Luther King, adoptarea legilor privind drepturile civile și dreptul de vot, în 1965.