Spiritualitatea este cultivarea a ceea ce este propriu spiritului, a capacității sale de a proiecta viziuni unificatoare, de a relaționa totul cu totul altceva, de a conecta și reconecta toate lucrurile între ele și cu sursa originară a ființei. Este orice atitudine și activitate care favorizează expansiunea vieții, comuniunea. Este a cultiva ceea ce Pierre Teilhard de Chardin numea Mediul divin, în care existăm, respirăm și suntemNeurobiologii și cercetătorii creierului au identificat că baza biologică a spiritualității este localizată în lobul frontal al creierului. Ei au verificat empiric acest fapt: ori de câte ori sunt surprinse cele mai globale contexte sau are loc o experiență semnificativă de plenitudine, sau, de asemenea, când cineva se apropie în mod existențial de realitățile ultime, încărcate de sens și producătoare de experiențeAcest fenomen a fost numit "pata lui Dumnezeu", un fel de organ interior prin care prezența inefabilului este captată în realitate. Această "pată a lui Dumnezeu" se dezvăluie prin valori intangibile, cum ar fi solidaritatea și un mai mare simț al demnității. Trezirea ei înseamnă a permite spiritualității să apară. Prin urmare, spiritualitateaNu îl gândește pe Dumnezeu, ci îl simte. El este perceput ca entuziasm (în greacă înseamnă a avea un zeu în sine), care ne ia și ne face sănătoși. În domeniul sănătății, spiritualitatea are o forță vindecătoare proprie. Ea potențează calități atât de valabile precum inteligența, libidoul, puterea, afecțiunea, cât și pozitive precum iubirea vieții, capacitatea de a ierta, de a milui și de a se indigna în fațaDincolo de recunoașterea întregii valori a terapiilor cunoscute, a eficacității diferitelor medicamente, există încă un supplément d'ame, cum ar spune francezii, folosind o expresie greu de tradus, dar bogată în semnificații. Ea vrea să semnaleze o completare a ceea ce există deja, dar care să o întărească și să o îmbogățească cu factori proveniți dintr-o altă sursă de vindecare. Modelul consacrat alCu siguranță că medicina nu deține monopolul vindecării și al înțelegerii condiției complexe a omului, atât sănătos, cât și bolnav. Aici își găsește locul spiritualitatea. Ea întărește încrederea persoanei în energiile regenerative ale vieții, în competența medicului și în îngrijirea sârguincioasă a asistentei. Știm din psihologia profundă și din psihologiaÎncrederea presupune în mod fundamental că: "Viața are un sens, merită, are o energie interioară care o alimentează, este prețioasă. Această încredere aparține unei viziuni spirituale asupra lumii." (Waldow, Health Care) Toți oamenii de știință știu că realitatea nu se potrivește complet în conceptele noastre. Nu de puține ori, medicii înșișiÎn cele din urmă, este vorba de a crede că invizibilul și imponderabilul face parte din vizibil și previzibil. O forță și mai mare este credința de a te simți sub privirea binevoitoare a lui Dumnezeu și de a fi, ca fii și fiice, în palma lui. Aici se înviorează "pata lui Dumnezeu din creier" care se dezvăluie în astfel de convingeri. Ele contribuie la sănătate, chiar și în inevitabilitatea uneideznodământ."